Competența versus obligație în Rotterdam
În dreptul administrativ din Rotterdam se aplică principiul „competent, dar nu obligat” la aplicarea sancțiunilor, așa cum este prevăzut în articolul 5:1 Awb. Organele municipale, cum ar fi Serviciul de Dezvoltare Urbană și Aplicare Sancțiuni, dispun de competență discreționară, dar trebuie să motiveze deciziile pe baza proporționalității, prudenței și circumstanțelor locale, cum ar fi aglomerația din port sau criza locuințelor în cartiere precum Rotterdam-Sud.
Consiliul de Stat aplică „obligația integrală de motivare”: colegiul de primar și adjuncți trebuie să justifice de ce nu se optează pentru măsuri mai blânde, cum ar fi avertismente pentru mici contravenții în orașul de pe Maas, sau de ce lipsesc sancțiunile în cazul locuirii ilegale. Acest lucru este crucial pentru a preveni pasivitatea în probleme structurale, cum ar fi zgomotul excesiv în jurul Podului Erasmus sau contravențiile în portul comercial.
Cazuri limită în contextul Rotterdamului
La mici contravenții, cum ar fi terase ilegale temporare pe strada Witte de With, administrația poate renunța justificat la sancțiuni, cu condiția documentării interne. La nerespectări repetate, de exemplu demolări fără autorizație în Delfshaven, intervenția este obligatorie. Jurisprudența recentă (ECLI:NL:RVS:2022:1234) dintr-un caz de sancțiuni din Rotterdam subliniază că regulile locale de politică, cum ar fi Nota de Aplicare Sancțiuni Rotterdam 2023, nu reprezintă o scuză pentru neintervenție.
Contravenientul poate cere forțarea aplicării sancțiunilor prin instanța administrativă, inclusiv prin tribunalul din Rotterdam, dacă colegiul aplică sancțiuni în mod nelegal sau este neglijent. Acest echilibru protejează atât aplicarea eficientă a sancțiunilor în orașul-port, cât și protecția adecvată a drepturilor pentru antreprenori și locuitori.